Webinar interactiv „Gândul” și Asociația „Medici pentru România”. Psihoterapeutul Bogdan Mera: Revenirea la viața normală după pandemie se va face lent

Bogdan Mera, psihoterapeut, a declarat, în cadrul Webinarului interactiv „Gândul” și Asociația „Medici pentru România”. COVID-19: Traumele și efectele pandemiei asupra sănătății mintale, că revenirea la viața normală se va face lent, după pandemie. „Mult din normalizare va avea legătură cu reluarea rutinelor”, a spus Mera.

„Ar fi important să pornim de la faptul că oricum statul în spital a dovedit faptul că influențează starea de spirit a unei persoane, iar simptomele clasice sunt legate de confuzie, tristețe, pierderea identității.

Este firesc ca după aceea, după ce perioada de infecție se încheie și persoana se vindecă, în situația Covid știm că pot apărea și complicații ulterioare. Nu știm sigur dacă perioada de vindecare s-a încheiat, dacă nu va fi necesar să se facă antrenamente pentru plămâni.

Revenirea la viața normală se va face lent. Vorbim de suport și de sprijin, de o înțelegere mai profundă, atât a persoanei, cât și a celor din jur, e vorba de o împăcare cu ceea ce s-a întâmplat. Mult din această normalizare va avea legătură cu reluarea rutinelor, care sunt foarte importante. Persoana trebuie să se regăsească în felul în care acționează în propria sa viață.

https://www.facebook.com/Gandul.ro/videos/358697432024992/

„Starea de bine va apărea lent și treptat”

Trebuie să diversificăm acest vocabular de acțiuni în interiorul casei. Starea de bine va apărea lent și treptat, noi, cultural, avem o deficiență, ca popor, în a face doliul, nu ne permitem să facem doliul decât dacă moare cineva, nu atunci când ne moare un animal sau ne-am pierdut portofelul.

Cred că e necesar să înțelegem situația global, fenomenul, ce înseamnă boala, incubația, perioada de contagiozitate, stare de boală, cu complicațiile de rigoare, să înțelegem ce înseamnă vindecarea și cât se poate recupera integritatea corporală și ce înseamnă posibilitatea de reinfectare.

Medicii ar trebui să vorbească mai mult despre perioada de contagiozitate. Odată ce testele sunt negative, persoana e 99% vindecată și nu îi va infecta pe restul. E foarte greu, faceți referire la ideea de stigmă, e un lucru care a privit și pacienții cu Hepatita C, pe cei cu HIV, că dacă stai lângă ei, te vei infecta cumva, doar gândindu-te la ei.

Înțelegerea globală a situației ne ajută să separăm un pic lucrurile, să înțelegem că cei dragi nouă au loc printre noi și merită să primească același rol social, emoțional, pe care l-au avut anterior bolii.

„Sunt persoane care preferă negarea”

Boala e răspândită, nu putem stabili exact un factor de învinovățire. Aceste persoane care nu mai infectează trebuie să poarte totuși mască pentru a-i securiza pe ceilalți. Masca nu se poartă pentru confortul fizic, ci și psihic. La asta mă gândesc acum. E vorba de protecție, e vorba ca și rudele sale, prietenii, să ajungă la ideea că pot avea încredere în pacientul vindecat de Covid.

Există diferențele în funcție de interpretările cognitive, somatice. De aici pornim. Sunt persoane care preferă să rămână în negare. Avem destule exemple, din nefericire. Cred ca fenomen că a fost o situație foarte delicată, atunci, la început, când medicii nu știau exact ce înseamnă Sars-Cov-2, au exprimat des lipsa lor de îngrijorare față de acest virus.

Oamenii au fost foarte atenți în lunile martie-aprilie, au zis că nu e nicio catastrofă, oamenii și-au încărcat capacitatea lor de înțelegere în februarie-martie-aprilie și au rămas acolo.

Ne confruntăm însă și cu o neîncredere în autorități. Va trebui să fie o perioadă foarte lungă de timp, în care autoritățile să dovedească că funcționează în beneficiul oamenilor.

„Mai toți pacienții elaborează tema morții…”

Cât despre asimptomatici, firește că în funcție de pierderea integrității corporale, nivelul de impact este mai puternic.

În perioada aceasta, mai toți pacienții elaborează tema morții, foarte puternic, într-un mod subconștient, conștient sau inconștient profund. Percepția timpului e modificată. Persoanele simt că nu mai e timp.

Același lucru se poate întâmpla și cu un simptomatic. Se poate gândi la moarte. Că nu mai are timp. Starea somatică influențează foarte mult impact, însă în momentul în care ești infectat, e greu să te gândești la alții mai bolnavi ca tine. Ești absorbit de propria ta soartă biologică, copleșit.

Există și persoane care au o tărie psihică și înțeleg mai rațional lucrurile și țin legătura cu medicii și știu prietenii de ei și comunică pe perioada stării asimptomatice, pentru a nu lăsa izolarea să crească nivelul de anxietate.

Cât despre cazurile mai severe, situația este mai complicată și acolo putem vorbi de o tulburare acută de stres, la o tulburare de adaptare și stres post-traumatic”, a declarat Bogdan Mera.